Vara este sezonul perfect pentru bălăceală, dar și momentul în care infecțiile urechii devin mai frecvente, în special la copii și adolescenți. Una dintre cele mai comune afecțiuni estivale este otita externă, cunoscută popular sub numele de "otita de piscină" sau "urechea înotătorului". Deși poate părea o problemă minoră la început, otita externă netratată poate deveni dureroasă și chiar invalidantă temporar.

În acest articol vom analiza cauzele otitei externe, semnele care ar trebui să te alarmeze, ce poți face pentru a o trata eficient și cum o poți preveni pe viitor.

Ce este otita externă?

Otita externă este o infecție a conductului auditiv extern, canalul care face legătura între pavilionul urechii și timpan. Această zonă poate deveni iritată sau inflamată atunci când umiditatea este prezentă timp îndelungat, favorizând dezvoltarea bacteriilor sau, mai rar, a fungilor.

Otita externă se deosebește de otita medie (care afectează urechea internă, în spatele timpanului) prin cauză, localizare și simptome.

De ce apare mai des vara?

Există mai mulți factori specifici verii care cresc riscul de apariție a otitei externe:

• Înotul frecvent în piscine, lacuri sau mare, unde apa poate rămâne în canalul auditiv, înmuiind pielea și favorizând dezvoltarea bacteriilor.
  
  
• Apa murdară sau tratată necorespunzător (clor insuficient sau prea agresiv).
  
  
• Uscarea agresivă a urechii cu bețișoare igienice – poate irita sau zgâria pielea canalului.
  
  
• Expunerea prelungită la umiditate și căldură, care creează un mediu ideal pentru infecții.
  
  
• Utilizarea de căști in-ear sau dopuri de urechi în timpul activităților fizice.
  
  
• Leziuni mici în canalul auditiv, cauzate de scărpinat sau curățare necorespunzătoare.
  
  

Cine este mai predispus la otita de piscină?

Otita externă poate afecta pe oricine, dar apare mai frecvent în:

• Copii și adolescenți activi (înot, tabere, sporturi nautice)
  
  
• Înotători profesioniști sau persoane care frecventează piscinele publice
  
  
• Persoane cu producție redusă de cerumen (ceară), care, în mod normal, protejează urechea
  
  
• Persoane cu canal auditiv îngust sau curb, unde apa se scurge mai greu
  
  
• Diabetici sau persoane cu sistem imunitar slăbit
  
  

Simptomele otitei externe

Otita de piscină are o simptomatologie specifică, ce debutează adesea ușor, dar se poate agrava rapid:

• Durere la atingere a urechii externe sau la tragerea ușoară de pavilion
  
  
• Senzație de presiune sau de ureche „înfundată”
  
  
• Mâncărime intensă în interiorul urechii
  
  
• Scurgeri apoase sau purulente (în cazurile mai avansate)
  
  
• Pierdere temporară a auzului sau senzația de sunet înfundat
  
  
• Roșeață și umflare a pielii din canalul auditiv
  
  
• Febră (mai rar, în formele severe)
  
  

Durerea poate deveni intensă, în special noaptea sau la mestecat, și poate iradia spre mandibulă sau tâmplă.

Diagnosticul otitei externe

Diagnosticul este relativ simplu și se bazează pe:

• Anamneză – medicul întreabă despre activitățile recente (ex. înot), durată și intensitatea simptomelor.
  
  
• Examinare otoscopică – se observă inflamația, roșeața sau prezența secrețiilor în canalul auditiv.
  
  
• Examen de secreție (rar, în cazuri recurente) – pentru a determina tipul exact de agent patogen (bacterii, fungi).
  
  

Este important să nu aplici picături sau alte tratamente înainte de consultul ORL, pentru a nu masca simptomele.

Tratamentul otitei de piscină

Tratamentul urmărește reducerea inflamației, combaterea infecției și calmarea durerii. În funcție de severitate, medicul poate recomanda:

● Picături auriculare cu antibiotic sau antifungic

• Se administrează direct în ureche, de obicei de 2–3 ori pe zi, timp de 5–7 zile.
  
  
• Unele combinații conțin și antiinflamatoare sau anestezice locale pentru ameliorarea rapidă a durerii.
  
  

● Tratament oral cu antibiotic

• Indicat în cazuri severe sau dacă infecția s-a extins în țesuturile din jur.
  
  
• Poate fi necesar la copii sau la persoanele imunocompromise.
  
  

● Analgezice și antiinflamatoare

• Ibuprofen sau paracetamol pentru reducerea durerii și febrei.
  
  

● Curățarea profesională a urechii

• În cazuri cu secreții abundente, medicul poate curăța canalul auditiv în cabinet.
  
  

Este esențial să nu uzi urechea pe durata tratamentului și să respecți întocmai indicațiile medicale.

Ce să NU faci dacă suspectezi o otită externă

• Nu introduce bețișoare de urechi sau alte obiecte în canalul auditiv.
  
  
• Nu aplica alcool sau oțet în ureche fără recomandare medicală.
  
  
• Nu folosi picături auriculare dacă timpanul este perforat sau suspect de a fi afectat.
  
  
• Nu ignora durerea sau scurgerile – pot indica o infecție mai profundă.
  
  

Prevenirea otitei de piscină

Otita externă este ușor de prevenit, mai ales dacă iei câteva măsuri simple în timpul sezonului cald:

✔ Uscarea corectă a urechilor

• Înclină capul într-o parte pentru a elimina apa după înot sau duș.
  
  
• Tamponează ușor cu prosop curat, fără a introduce obiecte în interiorul urechii.
  
  

✔ Folosirea dopurilor speciale pentru înot

• Evită dopurile de ceară sau cele rigide – alege dopuri auriculare din silicon medical, reutilizabile și confortabile.
  
  

✔ Evitarea înotului în ape murdare

• Evită lacurile sau piscinele cu apă tulbure sau neîngrijite.
  
  

✔ Igiena moderată a urechii

• Evită curățarea frecventă cu bețișoare – ceara naturală are rol protector.
  
  

✔ Tratamente profilactice (la recomandarea medicului)

• În cazul celor cu episoade recurente, pot fi prescrise soluții acide sau alcoolizate (cu acid acetic, boric sau izopropilic) pentru uscare și protecție.
  
  

Complicații posibile

Otita externă tratată incorect sau ignorată poate duce la:

• Otită externă necrozantă – o infecție severă care afectează osul temporal (mai ales la diabetici)
  
  
• Perforație de timpan (rar, în infecții extinse)
  
  
• Abces periauricular
  
  
• Infecții recurente sau cronice
  
  

De aceea, este important ca tratamentul să fie început prompt și urmat complet.

Otita externă la copii – ce trebuie să știe părinții

• Copiii sunt mai predispuși la otita de piscină, mai ales dacă stau mult în apă.
  
  
• Semnele pot include plâns la atingerea urechii, iritabilitate sau refuzul de a dormi pe partea afectată.
  
  
• Nu amâna consultul ORL – infecțiile pot evolua rapid.
  
  
• Evită folosirea căștilor in-ear sau a dopurilor dure.
  
  

Otita de piscină este o afecțiune frecventă, dar tratabilă, dacă este depistată la timp. Vara este un sezon al distracției, dar și al responsabilității – igiena urechii și prevenția pot face diferența dintre o vacanță relaxantă și una plină de vizite la medic. Acordă atenție semnalelor pe care ți le transmite corpul și protejează-ți urechile, mai ales în sezonul cald.